Informatii generale si recomandari pentru determinarea HbA1c 

Efectuarea glicemiei permite evaluarea statusului curent al metabolismului carbohidratilor la pacientii diabetici in momentul recoltarii probei de sange. Spre deosebire de aceasta, determinarea hemoglobinei glicate ofera o estimare retrospectiva a statusului glicemic, independenta de ritmul circadian, dieta si alte fluctuatii tranzitorii ale concentratiei glucozei in sange

HbA1 desemneaza cantitatea totala de hemoglobina glicata si o diferentieaza de hemoglobina A normala, non-glicata. Exista mai multe tipuri de HbA1; HbA1c, denumita astfel deoarece a constituit cel de-al treilea peak individual A1 la separarea cromatografica,  s-a dovedit a fi fractiunea cea mai importanta a hemoglobinei glicate (75-80%). Conform definitiei IFCC (International Federation of Clinical Chemistry), HbA1c reprezinta hemoglobina glicata ireversibil la una sau ambele valine amino-terminale ale lanturilor β.

 Nivelul HbA1c din sange se coreleaza atat cu timpul de injumatatire a hemoglobinei cat si cu nivelul mediu al glucozei sangvine pe perioada duratei de viata a acesteia. Astfel, cresterea HbA1c este proportionala cu nivelul mediu al glucozei sangvine (glicemia medie) in cursul ultimelor 2-3 luni anterioare testarii (corespunzatoare duratei medii de viata a eritrocitelor).

Un studiu recent (2006-2008), sponsorizat de principalele organizatii internationale de diabet, a definit mai exact relatia matematica intre HbA1c si glicemia medie estimata  (eAG=estimated average glucose). Pe baza unei analize de regresie lineara, aceasta relatie este definita prin ecuatia:

 

eAG (mg/dL) = 28.7 x HbA1c-46.7

 

Este astfel posibil ca pentru fiecare valoare a HbA1c sa fie stabilita glicemia medie (eAG) corespunzatoare:

 

A1c

             eAG      

%

mg/dL

mmol/L

6

126

7

6.5

140

7.8

7

154

8.6

7.5

169

9.4

8

183

10.1

8.5

197

10.9

9

212

11.8

9.5

226

12.6

10

240

13.4

11

269

14.9

12

298

16.5

 

Determinarea HbA1c constituie un test de evaluare si monitorizare pe termen lung a controlului glicemic la pacientii cu diabet zaharat. De asemenea are un rol predictiv in ceea ce priveste riscul complicatiilor diabetului: cetoacidoza, nefropatia, retinopatia. Poate evalua abordarea terapeutica cea mai eficienta: antidiabetice orale, insulina, transplant de celule β. Din aceste motive, HbA1c ar trebui efectuata de rutina la toti pacientii cu diabet, atat in momentul diagnosticului cat si ca parte a monitorizarii continue

Majoritatea asociatiilor recomanda 6.5% sau 7% HbA1c ca tinta terapeutica pentru pacientii diabetici. Frecventa testarii HbA1c depinde de tipul de diabet si de stabilitatea controlului glicemic:

  la 3-4 luni, pentru pacientii cu diabet zaharat tip I sub tratament conventional;

  la 1-2 luni, pentru pacientii cu diabet zaharat tip I sub tratment intensiv;

  la 6 luni, pentru pacientii cu diabet zaharat de tip II cu un control glicemic stabil;

  la fiecare 1-2 luni pentru gravidele cu diabet zaharat;

  la fiecare 1-2 luni pentru pacientele cu diabet gestational1;2.

Pana recent nu s-a recomandat folosirea testului HbA1c in diagnosticul diabetului zaharat in principal datorita lipsei de standardizare a rezultatelor.  In 2010 insa, ADA a recomandat includerea HbA1c in criteriile de diagnostic ale diabetului la o valoare cut-off de 6.5% (testul trebuie sa fie efectuat printr-o metoda standardizata DCCT si certificata NGSP). In stabilirea acestei decizii au fost luate in considerare avantajele pe care le prezinta HbA1c fata de glicemie:

Nu sunt necesare conditiile “a jeun”;

Stabilitate preanalitica mai mare;

Variatie biologica intraindividuala ↓ in comparatie cu glicemia;

Variatii ↓ in conditii de stres si afectiuni intercurente.

Pe de alta parte, exista si unele dezavantaje ale HbA1c:

Cost mai ridicat;

Lipsa de disponibilitate a testului in unele tari/regiuni;

Lipsa de corelatie a HbA1c cu glicemia medie la unele persoane;

HbA1c nu este relevanta la pacientii cu turn-over eritrocitar anormal (anemii hemolitice, anemii feriprive); in aceste situatii diagnosticul diabetului trebuie sa se bazeze exclusiv pe valorile glicemiei.

De asemenea ADA a recomandat ca pacientii cu valori ale HbA1c  cuprinse in intervalul 5.7-6.4% sa fie inclusi in categoria celor cu risc crescut pentru diabet, impreuna cu cei care prezinta glicemie bazala modificata (impaired fasting glucose=IFG) sau intoleranta la glucoza (impaired glucose tolerance=IGT)1.

Interpretarea rezultatelor

•  cresterea Hb A1c  indica prezenta unei hiperglicemii in ultimele 2-3 luni;

•  valorile sunt crescute la persoanele cu diabet zaharat controlat deficitar sau nou diagnosticat;

•  diabetul zaharat este controlat adecvat cand se obtin valori sub 7%6;

•  nivelul Hb A1c  poate creste pana la 20% in cazul unui control glicemic deficitar;

•  scaderea HbA1c are loc treptat, pe durata mai multor luni, pe masura ce hematiile cu hemoglobina glicata normal le inlocuiesc pe cele cu niveluri crescute2.

Un rezultat crescut obtinut la un pacient asimptomatic trebuie repetat pentru confirmarea diagnosticului de diabet zaharat1.